Educatia formala si non-formala
Exista 2 concepte cheie ce sunt integrate in politicile europene de educatie: educatie continua in cadrul unei societati a invatarii. Mai exact, este vorba despre o comunitate in care oamenilor li se ofera diferite oportunitati de a-si dezvolta competentele pe intreg parcursul vietii.
In acest scop, se acorda din ce in mai multa importanta oportunitatilor oferite de educatia non-formala, pe langa cea formala. Educatia non-formala cuprinde programele din afara sistemului educational formal, ce sunt adesea coordonate de catre organizatii non-guvernamentale, inclusiv organizatii de tineret. Aceste programe non-formale de educatie adreseaza o gama variata de subiecte si metodologii, folosind abordari flexibile. Prin intermediul lor se poate facilita accesul la educatie pentru milioane de copii si adulti marginalizati, care nu au acces la institutiile de invatamant, sau care sunt analfabeti.
In Europa, scolile publice sau de stat au devenit institutia principala de educatie, fapt ce a rezultat in cresterea bugetului pentru educatia de baza si in popularizarea in media a subiectelor si problemelor ce tin de educatie si dezvoltare.
Pe masura ce lumea a devenit mai complexa, sistemele scolare s-au dezvoltat atat in dimensiune cat si in varietate. Numarul copiilor din sistemul de invatamant a crescut probabil cu o rata mai mare decat cresterea populatiei: inscrierea in invatamantul primar in tarile in curs de dezvoltare a crescut de la 50% in 1970, la 76% in 1990 si la 82% in 1995. Analfabetismul a scazut – abilitatea de a citi si a scrie a crescut in tarile in curs de dezvoltare de la 43% in 1970 la 65% in 1990 si peste 70% in 1995.
Aceste imbunatatiri sunt rezultatul unor cresteri in calitate a educatiei, in atentia sporita acordata de catre guverne si comunitatea internationala si de importanta acordata educatiei in cadrul familiei. Pe scurt, educatia este apreciata atat pentru ceea ce este, cat si pentru rolul pe care il are in rezolvarea problemelor de zi cu zi.
Cu toate acestea, in tarile care au cunoscut o dezvoltare mai lenta, educatia nu a avut parte de prea multe imbunatatiri in ultimii 20 de ani. Astfel, in multe tari inscrierile scolare au stagnat sau chiar au scazut, precum si bugetul alocat educatiei.
Rolul organizatiilor de tineret din Europa
La nivel european, organizatiile de tineret au gasit modalitati de a se face auzite in problemele cu privire la educatie. Uniunea Studentilor din Europa (ESIB) si Biroul de Organizare a Uniunilor de Studenti din Europa (OBESSU) sunt unele dintre cele mai mari platforme de organizatii si uniuni de elevi si studenti si sunt active in educatia primara si secundara generala si vocationala. Aceste organizatii lucreaza pentru a facilita schimbul de informatii, experienta si cunostinte intre organizatiile nationale de tineret, si joaca un rol cheie in promovarea discutiilor privitoare la noile tendinte in sistemul formal de educatie din Europa.
Sursa foto: Newhorizons.org
