Dreptul de a munci
Dreptul de a munci este garantat de instrumente internationale precum Declaratia Universala a Drepturilor Omului (articolul 23), Acordul International asupra drepturilor economice, sociale si culturale (articolul 6), si Carta Sociala Europeana.
Cand recunoaste dreptul de a munci, un stat nu se obliga sa garanteze un loc de munca pentru toti cei care doresc unul; o astfel de obligatie ar fi ‘neeconomica’ in practica. Acest drept inseamna ca un stat se obliga sa incurajeze conditiile economice si sociale care sa stimuleze crearea de locuri de munca.
Dreptul de a munci este important in sine, dar este important si datorita conditiilor pe care le creaza de a asigura demnitatea umana. Daca acest drept nu este garantat, alte drepturi de baza risca sa fie incalcate.
Ca o urmare a garantarii dreptului la un loc de munca este dreptul la conditii cinstite si corecte de munca. Aceasta inseamna lipsa de discriminare, dreptul la un salariu corect, concedii platite, ore de munca rezonabile, mediu de lucru sigur si sanatos. Munca nu trebuie sa devina o povara intolerabila sau un scop in sine. Munca ar trebui sa fie un mod de a ne asigura cel putin nevoile primare precum hrana, imbracaminte, adapost si educatie.
