Ce este saracia
Saracia extrema se bazeaza pe ceea ce este considerat ca fiind cerintele minime de supravietuire. Se presupune ca exista un standard minim sub care oamenii intra in categoria de ‘saraci’. Una dintre masuratorile cele mai frecvente este venitul: unde venitul unei persoane sau familii scade sub un anumit nivel, considerat minimul necesar pentru un standard de viata rezonabil, atunci acea persoana sau familie este considerata saraca.
Saracia relativa inseamna ca situatia unui grup anume este definita si masurata in functie de altii din acelasi mediu, comunitate sau tara. Prin urmare, cineva considerat sarac intr-o tara dezvoltata ar putea avea un venit mai mare decat cineva dintr-o tara putin dezvoltata si care este considerat instarit. Intelesul saraciei depinde de obiceiurile, standardele, valorile si cultura fiecarei tari si regiuni din lume.
Saracia nu depinde numai de cresterea economica a unei tari. Si in tarile care au cunoscut crestere economica se inregistreaza saracie. Polonia de exemplu a inregistrat succes economic, dar saracia a crescut.
Saracia este un fenomen ce cuprinde aspecte mentale, politice, colective si materiale (financiare). Factorii din spatele saraciei pot fi economici, sociali, politici sau de mediu. Saracia are multe fete: poate fi rurala sau urbana, permanenta sau temporara.
Declaratia de la Viena si Programul de actiune adoptat in timpul Conferintei asupra drepturilor omului la Viena in 1993, sustine ca ‘existenta saraciei extreme pe arii extinse impiedica oamenii sa se bucure din plin de drepturilor lor ... in special de drepturile economice, social si culturale.’ (articolul 14)
Este important sa ne dam seama ca negarea ingrijirii medicale corespunzatoare, a educatiei, egalitatii, adapostului, etc. sunt consecinte ale saraciei si excluderii sociale si ca impiedica accesul la drepturile civile si politice. Acestea la randul lor impiedica oamenii sa isi mentina drepturile economice, social si culturale.
