Dreptul la dezvoltare
Declaratia asupra dreptului la dezvoltare din 1986 este primul intrument international care se refera exclusiv la acest domeniu. Este in stransa legatura cu drepturile de ‘a doua generatie’.
Dezvoltarea este un proces global economic, social, cultural si politic care tinde sa imbunatateasca bunastarea tuturor oamenilor si indivizilor pe baza participarii lor libere si active in dezvoltarea si distribuirea corecta a rezultatelor. Articolul 2 subliniaza ca omul este subiectul dezvoltarii si ar trebui sa fie un participant activ si beneficiar al dreptului la dezvoltare.
La Summitul Mondial pentru Dezvoltare Sociala din 1995, cunoscut si sub numele de Summitul de la Copenhaga, 185 de tari s-au angajat sa elimine saracia extrema si sa adopte planuri concrete si propuneri catre atingerea acestui scop. Conducatorii guvernelor si statelor au adoptat o declaratie si un plan de actiune, dar incepand din septembrie 2001, niciunul dintre obiectivele declarate nu a fost indeplinit complet.
Instrumentele internationale si regionale au un impact limitat asupra luptei impotriva saraciei. Un motiv este ca multe dintre aceste instrumente nu includ mecanisme pentru a impune drepturile. Altul este ca, cu toate ca s-au inregistrat progrese in ultimii 50 de ani in dezvoltarea unei structuri a drepturilor omului si cu toate ca intreaga comunitate internationala a acceptat ca dezvoltarea umana durabila nu este posibila fara respectarea drepturilor omului, nu exista inca nici o legatura evidenta intre saracia si drepturile omului.
Sursa foto: Blogs.actionaid.org.au
