Oare tarile bogate sunt mai putin poluate
Ipoteza: Pentru ca tarile bogate au mai multi bani, isi permit sa se ocupe de curatarea si ingrijirea mediului mai bine si pot sa eficientizeze folosirea resurselor.
Oamenii care inregistreaza venituri foarte mari, nu isi mai fac griji in privinta nevoilor de baza ale vietii, cum sunt adapostul si hrana. Tendinta naturala este ca devin mai preocupati sa rezolve problemele ce le afecteaza calitatea vietii: aerul care ii inconjoara si apa care ii poate imbolnavi, daca este contaminata cu metale toxice precum plumbul. Deoarece traiesc in state democratice, acesti oameni pot face lobby pe langa politicieni pentru a imbunatati lucrurile, iar presiunea ideilor functioneaza cand problemele sunt vizibile, de exemplu, cand se poate vedea smog-ul sau reziduurile din rauri.
Orasele construiesc uzine de tratare a apelor din gospodarii, se instaleaza epuratoare de gaze pentru a indeparta cenusa si sulfurul din emisiile uzinelor, iar fabricantii de masini monteaza convertoare catalitice pe tevile de esapament. Tarile bogate au rezolvat intr-adevar una dintre problemele locale vizibile. Dar, intre timp, impactul proceselor de distrugere a mediului global a crescut din multe puncte de vedere. Motivatia puternica este abundenta, bogatia: pe masura ce oamenii devin mai instariti, ei detin si consuma mai multe lucruri.
Consum mare si miscarea necesita multa energie, produsa, in principal, prin arderea petrolului, carbunilor si gazului natural, ce genereaza dioxid de carbon. In cele mai multe tari bogate, bunastarea a inregistrat un nivel mai ridicat decat eficienta energiei, ceea ce inseamna ca si consumul total de energie a crescut, precum si emisiile totale de dioxid de carbon.
Cu alte cuvinte, este ca si cum cei care locuiesc in tarile bogate au ‘impins’ impactul asupra mediului dincolo de campul lor vizual. Cateodata, acest lucru are loc intr-un mod foarte evident: legislatia de mediu incurajeaza industriile ‘murdare’ sa isi mute operatiunile in alte locuri pe glob, adesea in tarile sarace, cu legislatii si guverne mai ‘ingaduitoare’. Ne place sa consumam produsele acestor industrii, dar nu vrem sa traim cu gunoaiele produse.
Mai mult, aceste tari isi intind bratele dupa resurse naturale si in afara granitelor proprii. De multe ori acest lucru are loc in urma epuizarii rezervelor proprii sau in scopul de a le proteja.
Japonezii, de exemplu, pretuiesc lemnul de calitate superioara, dar in acelasi timp isi protejeaza cu strictete propriile paduri. Astfel, suprafetele de paduri tropicale din afara granitelor – in Indonezia, Malaezia sau Filipine – sunt taiate pentru a acoperi apetitul japonezilor pentru lemn.
Intr-o lume globalizata, toate detaliile mentionate mai sus sunt avantajele unei tari bogate.
Sursa foto: Carboncatalog.org/blog
