Agricultura si impactul asupra biodiversitatii
Modalitatile alese de fermieri pentru a cultiva recolte si pentru a creste animale pot avea efecte pozitive sau negative asupra biodiversitatii. Pe de o parte, fermierii pot incuraja biodiversitatea prin adoptarea metodelor prietenoase cu mediul si, pe de alta parte, daca ei nu respecta mediul, ecosistemul poate avea de suferit.
Arborii actioneaza ca filtre naturale; radacinile lor absorb apa de ploaie si reduc debitele raurilor si lacurilor. Cand o anumita zona este defrisata, efetele negative ce pot rezulta pot fi semnificative. De exemplu, daca au loc deversari, pesticidele evacuate de ferme pot provoca daune ecosistemelor acvatice.
Un singur pumn de pamant dintr-o ferma este bogat in biodiversitate. Biodiversitatea solului include animale, bacterii, ciuperci si chiar radacinile plantelor ce cresc la suprafata. Solul constituie ecosisteme complexe ce fac agricultura posibila.
Milioane de organisme traiesc in sol, de la microorganisme, precum bacterii si ciuperci, la macroorganisme, precum viermi, gaze, furnici si paianjeni. Toate acestea ajuta fermierii sa reduca efectele negative ale agriculturii. Cand mananca sau sapa sub pamant, viermii, termitele sau alte organisme amesteca straturile superioare, redistribuie nutrientii si cresc cantitatea de apa absorbita de sol. Unele macroorganisme sunt deosebit de importante pentru agricultura. Fermierii din Burkina Faso si alte zone din Africa de vest incurajeaza termitele sa vietuiasca si sa isi faca adapost in fermele lor, imbunatatind astfel calitatea solului.
Folosirea pesticidelor poate avea efecte neasteptate si nedorite. Adesea, aceleasi chimicale pe care fermierii le folosesc pentru a inlatura daunatorii de culturi agricole, au efecte negative asupra altor organisme de la ferma. Unele dintre aceste specii pot chiar ajuta la controlarea adevaratelor daunatoare! De exemplu, DDT (Dicloro-Difenil-Tricloroetan) este un pesticid puternic, otravitor nu numai pentru insecte, ci si pentru animale si oameni. DDT este atat de puternic, incat este interzis in multe tari. Dar in multe din tarile care se confrunta cu malaria, DDT-ul este inca folosit pentru a ucide tantarii.
Avertismentul vizeaza ca orice fermier care imprastie chimicale trebuie sa urmeze instructiunile cu mare atentie pentru a reduce la minim riscul de a dauna altor specii. Daca fermierii nu dau dovada de responsabilitate cand vine vorba de resursele naturale ale planetei, ei pot contribui la diminuarea cantitatii disponibile de resurse pentru a produce hrana. Cand nu exista suficienti nutrienti in sol, fermierii adesea cumpara fertilizatori chimici. Utilizarea acestora ajuta la cultivarea mai multor plante, dar cantitati prea mari de fertilizatori chimici polueaza apa.
In incercarea lor de a produce mai multa carne, lapte sau oua, unele ferme industriale produc in masa doar anumite specii. Insa aceasta practica duce la o diminuare a diversitatii animalelor crescute. Acelasi principiu se aplica si recoltelor. Pe masura ce scade varietatea, recoltele existente sunt expuse tot mai mult riscului de a fi distruse de boala sau daunatori. Daca recoltele sunt identice, este mult mai usor pentru o boala noua sau un daunator sa distruga intreaga recolta. Cu cat se mentine mai putina diversitate, cu atat creste riscul bolilor si daunatorilor. Acest risc inseamna ca agricultorii aplica mai multe pesticide pentru recolte si administreaza tot mai multe antibiotice animalelor.
Daca resursele sunt administrate responsabil, atat mediul, cat si biodiversitatea pot fi mentinute. Multi agricultori folosesc practici durabile si metode organice sau ecologice. Una dintre ele consta in cultivarea a doua sau mai multe recolte pe acelasi camp. Acest lucru ajuta agricultorii sa reduca numarul daunatorilor si sa foloseasca, astfel, mai putine pesticide. Alta metoda consta in evitarea folosirii pesticidelor in zilele ploioase sau cu vant puternic pentru a impiedica pe cat posibil ca pesticidele sa ajunga in canalele de apa sau sa fie purtate de vant spre alte terenuri.
